Traim intr-o societate care pune pret mai mult decat ar trebui pe felul in care arata membrii ei. Nu mai departe decat zilele trecute, la o celebra emisiune de divertisment, cateva cuvinte cu totul neinspirate aruncate de una dintre personalitatile feminine prezente acolo au cutreerat internetul in lung si in lat si au starnit sute de reactii de toate tipurile. Dincolo de situatia respectiva, discutia a luat o turnura mai degraba amintitnd de drepturile imului, abuzul asupra unui copil (presupunand ca era vorba de un copil care ar fi putut fi traumatizat de o referire la greutatea sa, perfect acceptabila, de altfel).
Indiferent care ar fi adevarul si care din partile combatante ar avea dreptate in disputa care a rupt internetul in doua, realitatea este una pe care nu o putrem nega, oricat am vrea: traim intr-o lume si in niste vremuri in care felul in care arati, orice s-ar spune, conteaza. El este asociat cu succesul sau cu insuccesul, cu popularitatea posibil prezenta dincolo de orice talent ai avea.
Teoretic, pare ca naturaletea nu mai este apreciata la justa ei valoare, doar asa putem explica audientele de care se bucura emisiuni in care silicoanele, fetele vopsite, implanturile in zone cat mai variate umplu ecranul. Dincolo de ele insa, se mai ascunde cate o adevarata doamna sau un domn natural grizonat, care stiu sa isi poarte varsta si corpul cu demnitate si care au gasit cai de a impresiona prin evidentierea trasaturilor naturale, prin sublinierea unor aspecte absolut firesti.
Atat femeile cat si barbatii cad prea des in capcana cautarii cu insistenta a exagerarii in scopul, de o justete indoilenica, al demonstrarii frumusetii ostentative si al tineretii vesnice. Cei care nu o fac si, au inteles efemeritatea si, la o adica, inutilitatea acestor eforturi, recurg, acum, ca si intotdeauna, la retetele clasice: miscarea, alimentatia sanatoasa, atitudinea pozitiva fata de ei insisi si de semenii lor.
Mai sunt inca, ce fericire, femei care recurg in plus la machiaje discrete, menite sa evidentieze trasaturile natural frumoase si sa ascunda imperfectiunile sau urmele varstei, dar o fac cu discretie si moderatie, iar rezultatul este cel asteptat. Mai exista inca barbati care merg la sala si burtica de bere dispare nu prin operatii reversibile pana la urma, ci prin efort fizic supravegheat de specialistii in domeniu, invata despre proteina masa musculara si uzeaza de toate beneficiile ei cu cap, fara sa cada in ridicol.
De fapt, sa recunoastem: nu societatea ne obliga, nicaieri nu scrie ca trebuie sa fii vesnic frumos, dimpotriva, celebrii domni si doamne ale marelui ecran au stiut sa imbatranesca cu stil. Noi suntem cei care cadem in capcanele visului dintotdeauna al omenirii, cel al perfectiunii, al tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte. noi suntem actorii pricipali ai propriei noastre vieti, iar alegerea ne este data, poate ca o proba. O proba a demnitatii, a umanului … si uneori umanul rateaza.
Ce putem face? In primul rand putem ramane pe ganduri. Putem sa ne educam copiii in spiritul valorilor fundamentale, cele in care si parintii nostri credeau, putem sa intoarcem capul cand falsul ne trage de maneca la fel cum cei care trec intr-o anumita nopate, prin padure, asa cum spun povestile fantastice de la sate, isi feresc ochii de jocul ademenitor al ielelor.
