Tu pentru cine esti frumoasa?

Cand mi-am dat seama ca n-am sa pot dormi, era deja 3 dimineata. Jumatatea mea sforaia temeinic si, cu toate dopurile din urechi, tot razbatea zgomotul pana la mine. Maine dimineata puteam sa dau vina pe el, dar la momentul in care am decis ca nu o sa reusesc sa adorm si ca pierd timpul incercand, eram constienta ca de vina sunt numai cele trei cafele mari, expresso pe care le bausem si un prost obicei de a lucra noaptea care se intepenise in creierul meu de prea mult timp. M-am dus asadar la bucatarie si, binecuvantand pe cel care a inventat expressorul, mai ales pe cel mic si ieftin, de uz casnic, pe care mi-l permiteam si eu, mi-am facut o cafea. Maine aveam sa arat ingrozitor, stiam deja, dar aveam si remediile pregatite. O masca cu castraveti, ca tot era sezonul, apoi putin fond de ten si anticearcan prin zonele esentiale, parul lasat desfacut sa imi acopere vag obrajii si totul putea fi mascat.

Am cazut apoi pe ganduri. Cate ore pierdem noi, femeile, pentru a ne aranja, pentru a ne acoperi imperfectiunile, ridurile, cosurile, petele si tot ce nu ne mai convine? De cate ori nu ne-am privit in oglinda si nu am facut gestul acela de a ne suge burta, de cate ori nu ne-am visat pline de bani incat sa ne permitem operatii estetice aducatoare de frumusete vesnica sau oricum, mai putin trecatoare decat cea naturala, cand este si aceea?

Pentru cine facem toate aceste gesturi? Nu sunt sigura ca le facem numai pentru noi, cred ca ele se datoreaza nevoii de a fi admirate, de a ne simti atragatoare, increderii pe care privirile lacome ale barbatilor ni le dau in propria persoana.

Cam asa gandeam eu in timp ce imi beam cafeaua dimineata….consolandu-ma cu gandul ca acum 15 ani aratam la fel de rau ca si acum dupa o noapte nedormita, dar nu stiam sa o ascund sub un machiaj discret. Tot e buna la ceva varsta.