Singuratate in seminte

Uneori ma simt atat de straina de toate greselile mele si parca zeii m-au iertat pentru toate. numai mirosul acesta de iarba taiata e acelasi pe care il cunosc dintotdeauna. ca si cerul de desupra muntilor. Altadata, acest intreg peisaj imi aprtinea. Acum, il observ din afara lui. Nicaieri nu ne vom simti mai acut varsta decat in locul in care am copilarit. Dar tocmai in aceasta melancolie cvreau sa gasesc puterea necesara pentru a respinge inca o data indiferenta.

Cei mai tristi solitari si-au cautat o ocupati oarecare in cadrul singuratatii lor, ca sa le treaca timpul, in loc sa semene ceva pe malul acelui izvor atat de adanc, sa astepte incoltirea semintelor si fructul. Dupa care, revenind intre oameni, sa le aratae rodul muncii lor.
Iar oamenii vor spune, poate, ca u avem in palma decat niste pastai seci care nu potolesc foamea nimanui. Atunci vom sti ca nu izvorul din adanc a fost de vina, ci noi nu ne-am priceput sa cultivam pamantul sau nu am avut destula rabdare sa asteptam sa se coaca roadele. le-am cules verzi si ele ni s-au uscat in palma.
Doar intr-o privinta cei care detesta singuratatea nu exagereaza. exista clipe cand singuratatea nu mai e o simpla tacere si nu e usor sa fii singur. imi lipseste curajul pentru nunta mea cu  singuratatea si numai orgoliul m-a impiedicat sa recunosc mai devreme de cate ori mi-am dat seama de asta. Si e mai bine sa privesc adevarul in fata fara sa ma amagesc. Chiar cand am dorti singuratatea m-am temut de ea.
…zise..Octavian Paler