Nu stiu cum si de ce si pe unde a umblat subconstientu
l meu zilele astea, dar mi-au venit in minte ideea de jucarii pentru copii, jucariile copilariei mele. Nu cele pe care mi le faceam singura in curtea bunicilor din coceni de porumb, ci acelea pe care le primeam cadou cand se nimerea vreo sarbatoare. Mi-am amintit papusile a caror hainute au fost cusute stangaci de manutele mele de fetita, papusile pe care le luam cu mine in pat seara la culcare si dupa ce terminam de strans pe perna si pe langa ditamai gramada, nu mai aveam loc sa imi pun capul langa ele, papusile carora le alegeam cate un nume nou in fiecare saptamana (nu am fost o persoana constanta pe atunci), papusi cu ochi mari ca ai mei si cu anatomie la fel de simpla cum am crezut-o si pe cea proprie pana pe la 12 ani.
Mi-am amintit inocenta. Mi-am amintit bucuria aceea fierbinte, de copil si amintirea mi-a umplut privirea de reverie.
M-am intrebat adesea de ce majoritatea papusilor pentru copii sunt construite dupa doua tipare: bebelusul, cu suseza si corp plin de pernute dulci si papusa femeie moderna, cu corp suplu de manechin anorexic, picioare lungi, zambet comercial si machiaj puternic, chiar daca este imbracata intr-o tinuta in cel mai pur stil sport. Probabil ca se urmareste specularea a doua laturi definitorii pentru femeia de mai tarziu: maternitatea si cochetaria.
Si totusi, cat de puternic s-au schimbat jucariile! Dar daca pe vremuri aveam un bebelus papusa care cel mult plangea daca il apasai pe burtica, acum avem unul care poate sa mearga de-a busilea prin toata casa si daca se intampla sa cada incepe sa planga, cu lacrimi adevarate. Avem jucarii cu scutece absorbante, pentru ca fac pipi cu adevarat si jucarii bebelus care stiu pana la 20 de fraze. Ce responsabilitate au copiii de astazi, cate lucruri trebuie sa faca pentru a ingriji papusa preferata!
Toate aceste minuni pot fi cumparate de la magazinele on line de jucarii. Eu, cand il vizitez, abia astept sa vina si la mine barza. O voi astepta pregatita!
