Divortul: o hotarare care iti schimba viata. In bine.

divortNimeni nu se casatoreste ca apoi sa divorteze, asta e clar. Ne luam de mana, ne privim in ochi si spunem DA, crezand ca nimic nu poate sa destrame dragostea noastra si ca vom fi impreuna, fara doar si poate, pana cand moartea ne va desparti. Si totusi, undeva pe drum ceva se intampla si socoteala de la primarie nu se potriveste cu cea din casnicie. Cand neintelegerile se dovedesc insurmontabile si relatiile iremediabil afectate intre parteneri, ideea divortului se insinueaza, zi dupa zi in minte. Divortul este, dintr-un anumit punct de vedere, un esec, pentru ca darama tot ce ai construit pana atunci sau macar ai incercat sa construiesti, inainte de a-ti da seama ca terenul este mlastinos. Dar in acelasi timp este o victorie, pentru ca numai o persoana implicata in asa ceva poate sa  stie cat de dificil poate fi sa spui punct si sa o iei de la capat. Cand lucrurile nu merg, trebuie sa ai puterea de a te opri, pana la urma este viata ta, unica probabil pe care iti este dat sa o traiesti si nu trebuie sa renunti in a-ti cauta sansa la fericire.

Multe persoane se sperie de alergatura si cheltuiala pe care o implica un divort. Nu stiu nimic in materie de acte necesare pentru divort sau legislatie in domeniu. Sa va spun ceva: atata timp cat au luat hotararea, restul sunt amanunte. Exista informatii peste tot pe internet (tocmai am pus si un link catre un site extrem de complet in acest domeniu) si poti sa te pregatesti cu usurinta. Poti cere ajutor unui specialist sau poti sa duci totul de unul singur/a.
cupluO alta temere a celor care se afla in pragul divortului este aceea ca vor fi afectati copiii. Fraze de genul: ramanem impreuna de dragul copiilor ati auzit, probabil, de nenumarate ori. Realitatea este ca in cazul unui cuplu cu probleme, fie ca exista divort fie ca nu, copiii oricum sunt afectati, vazand neintelegeri si traind in atmosfera tensionata care exista in casa. Si spun lucrul acesta in cunostinta de cauza.
Parintii mei s-au despartit cand aveam 13 ani, iar eu sunt, nefericita coincidenta, la randul meu o femeie divortata. Toata viata mi-am dorit sa imi vad parintii fericiti si puteam sa imi dau seama inca de mica de faptul ca ei nu erau asa. La cativa ani dupa divort, fiecare dintre ei au cunoscut pe altcineva si s-au recasatorit. Au fost mult mai fericiti separati, efectiv nu se potriveau si singura lor legatura am fost eu.
Pana la urma suntem, cu totii, in cautarea fericirii, nu-i asa? Fericirea, acest concept atat de abstract si totusi atat de cantat de poeti si atat de dorit de oameni. Exista viata si dincolo de divort si, de cele mai multe ori, chiar una mai buna. Oricat de traumatizant ar fi un divort (pentru ca este, incontestabil), nu se compara cu trauma de a avea parte de abuzuri in viata de zi cu zi, cu  greutatea care iti apasa pe suflet in clipa in care vezi ca omul langa care credeai ca vei imbatrani nu te respecta, nu trage in aceeasi directie.