Din intelepciunea proverbelor romanesti

O vorba din batrani spune “in boul care trage, tot in ala dai“. Nu e prea placuta, dar e complet adevarat si am repetat-o astazi unei dragute colege, care fusese certata de sef. Nu facuse nimic mititica, dimpotriva, e cea mai desteapta si cea mai muncitoare din tot biroul, are cel mai mare randament, tocmai pentru ca ii place ceea ce face. Dar seful e sef si in pantaloni scurti.
Ne omoram muncind. Uitam aproape sa mai traim. Ne trezim dimineata ca niste roboti, bem cafeaua asa cum alimentam masina la benzinarie, din necesitate, am uitat sa ii mai savuram gustul. ne imbracam ca omul care dorim sa fim in ochii altora, ca sa ne placa, nu ca acela care suntem cu adevarat, alergam grabit, ne inghesuim, cautam in autobuz un loc cat mai bun, evitam zambete, convenientele, conversatiile.
Suntem niste roboti. Ne alegem modele indoielnice, alergam dupa o faima care nu ne va urma cand plecam dincolo, vrem sa ne punem numele pe certificatul de vanzare cumparare a unei case, a unei masini, in loc sa ni-l dorim pe coperta unei carti, pe placuta de intrare intr-un muzeu, pe o pictura.
Nu ne multumim niciodata sa traim mediocru, dar fericiti. Permitem celorlalti sa ne cumpere: visele, timpul , puterea de munca, uitam ca suntem o valoare noi insine si incercam sa copiem valoarea altuia, asa cum o credem, importanta.