Nu mai stiu daca v-am povestit sau nu…dar va spun acum: de o luna si jumatate sunt la dieta. Si e greu. Cand ma simt descurajata ma uit la rochii pe internet dupa rochii elegante, poate vad ceva pentru viitoarea nunta pe care o pun la cale. Sau la pozele cu mine de cand eram slaba. Sau la sacii de haine care stau si ocupa sifonierele, desi nu au mai fost atinsi de ani de zile.
Nu exista diete de slabit usoare. Pot spune nutritionistii orice, dar orice dieta forteaza organismul a se adapteaze la un set de reguli care nu ii plac, pentru ca daca i-ar fi placut, le-ar fi urmat de la bun inceput. Exista, e adevarat, diete restrictive si diete mai usoare, dar toate iti interzic ceva anume, acelasi lucru mereu: ala pe care il iubesti cel mai tare.
Cum ar fi o lume in care kilogramele in plus sa nu aduca cu ele grasime inestetica, greutati in a te misca si chiar in a respira, dureri de toate felurile, indigestii si lipsa de chef pentru o gramada de lucruri care, pe vremuri, iti placeau. Mie imi placea, de exemplu, sa merg cu rolele. Dar mai indrazneste elefantul sa se urce pe role? Nu, pentru ca o posibila cadere ar provoca un potential cutrmur in Vrancea. Sau in Bucuresti, parcul Lumea Copiilor, ca pe acolo obisnuiam sa ma plimb.
Revenind la realitate, ma uit pe calendar, vad ca a mai trecut o saptamana, s-au mai dus 2 kilograme. In jos. Ma asteptam sa fie din ce in ce mai simplu, insa…nu este, zau. Nu am activitate prea mare, pentru mine job si acasa = viata linistita, comoda, spre monotona. Un singur job?? Odihna maxima, pot chiar sa vad seara un film. Numai ca alta e problema: nu sunt facuta sa stau seara la televizor, e clar, daca imi permit asemnea relaxare de mai mult de doua ori pe saptamana inseamna ca sunt bolnava.
Sunt la dieta si nu pot sa mai fac nimic, sa ma concentrez la nimic. Si am fantezii. Multe, toate cu cartofi prajiti si pizza.
